piòcit

Mira otros diccionarios:

• piocit — PIOCÍT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă]. Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DN  piocít1, piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; pioncăială, pioncăit …   Dicționar Român

• pioncănit — pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire …   Dicționar Român

• pioncănitură — pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piocit, piţigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală… …   Dicționar Român